Aseara pe la 20:30 imi asteptam sotia de la Medsana Cotroceni si discutam aprins la telefon. In momentul cand ea a venit, in febra discutiei la telefon, am pornit motorul si am bagat in marsarier, fara a mai ma asigura. Vreo cativa metri si…. poooooooc. Stupid me.
Am fost nevoit sa intrerup convorbirea si m-am dat jos cu gandul ca i-am facut praf omului masina (in cei cativa metri accelerasem destul de vioi). Supriza deosebit de placuta a fost ca masina omului n-avea decat numarul picat, suportul pentru el si putin de tot indoit sub masca. Masina mea n-avea nimic in spate. Uffff…… norocul a fost ca nu fusese bagata in viteze, cu frana de mana trasa si nici nu avea pe nimeni in spate… ca s-a dus vreo 3-4m in spate in urma impactului.
La 5 secunde a aparut un om (un fel de pitbull) cu care nu se putea discuta: “Acum sun pe Fatuloiu… te omor… te rupe fi-miu… era noua masina… de ce veniti cu masina la Medsana?”. A aparut si baiatul care trebuia in mod normal sa ma rupa, dar probabil gabaritul meu nu l-a incurajat foarte mult, asa ca dupa ce si-a bagat tatal inapoi in lesa, am discutat ca 2 oameni civilizati. Eu mi-am recunoscut vina absoluta, m-am oferit sa ii dau asigurarea, date de contact, bani pe loc, orice ca sa rezolvam situatia….
Intr-un final, am ales de comun acord ca cel mai bine este sa mergem la accidente usoare, iar cum acea zona este in sectorul 5, am fost la sectia de pe Candiano Popescu. Am gasit acolo destul de liniste, chiar ma gandeam ca scapam repede. Ghinionul nostru e ca avea Steaua meci, iar oamenii erau mai mult ocupati de meci decat de fraierii care stateau si asteptau. Am reusit sa ii facem constatarea daunelor la 21:45, primind numarul 110. Ei intocmeau procesele verbale la numarul 88 in momentul acela. Numai bine de mers putin pana acasa sa imi las sotia, urmand sa ne intalnim pe la 23:30 acolo.
Am mers acasa, am fost inapoi la fix 23:30 (tocmai se terminase meciul) si eram foarte ingrijorat sa nu cumva sa imi fi trecut randul. Supriza! erau la numarul 93. Deci 5 procese verbale (sau mai putine daca erau ambele parti dintr-un accident prezente) in aproape 2 ore.
M-am pus pe fumat si pe discutii cu partea vatamata, care am descoperit ca lucreaza tot in acelasi domeniu, dar pe partea de hardware, ca avem mai multe cunostinte comune…. si uite asa au mai trecut 3 ore. Pe la 02:50AM a intrat numarul 108 si pulsul a inceput sa imi creasca… parca eram in fata unui examen… deja aveam emotii (chiar si la stomac). Incepusem sa glumim in sala de asteptare, ne sunau sotiile pe toti, comandam beri unor barmani imaginari cand vorbeam cu sotiile la telefon… cu alte cuvinte toata lumea incerca sa se relaxeze un pic si sa abordeze cu calm orele de asteptare.
In jurul orei 03:00AM a venit in sfarsit randul nostru la interviu. Am intrat in camera la care visasem 6 ore si parca brusc m-a intors in timp undeva in anii 80. Nimic de acolo, in afara de aparatul etilotest si de televizorul la care au urmarit meciul, nu arata ca suntem de fapt in 2006. Politistul, un om foarte de treaba s-a pus pe facut hartii, ne-a pus sa suflam in etilotest…. super fain. La timpii astia de asteptare chiar si o damigeana de vin daca bausem la momentul accidentului era de mult absorbita.
Concluzia:
- eu vinovat, ametit, neatent si cu amenda;
- cost: 30 RON (amenda)
- mai mult de 6 ore din viata mea si a victimei irosite
Este incredibil cum functioneaza unele sisteme in Romania. Tot procesul este corect in sine, dar este teribil de lent si poate fi mult imbunatatit. Nu este posibil sa stai 6 ore pentru o zgarietura sau un suport de numar lovit. De asemenea, nu se poate ca in 2006 sa se scrie declaratii cu indigo, prinse cu ace cu gamalie, asta dupa ce completasem fiecare din noi ditamai declaratia.
Da, abia astept sa intre noul cod rutier in folosinta, pentru ca un astfel de caz in noul cod se rezolva pe cale amiabila, fara a fi nevoie sa te prezinti la politie. Pana atunci, incerc sa imi alung gandul de emigrare care mi-a incoltit din nou.
Entries (RSS)