Andrei DANEASA

Trebuia sa ajung la Skopje, Macedonia pentru un workshop. Nefiind o destinatie prea la moda am gasit (cam) singura varianta de zbor prin Budapesta.

Plecarea la 10:40 de la noi, sosirea la 15:10 ora locala (CET) in Skopje. Elegant si as fi avut si posibilitatea sa vad finala UEFA, ca doar nu m-am uitat ca prostul la o gramada de meciuri sa pierd finala…

Ei bine, cum ziceam, as fi avut posibilitatea. Am ajuns in aeroport pe la 9 si pe panou mare “BUDAPEST – CANCELLED”….. fuck!
Ma duc repejor la ghiseu, mai patisem si asteptam o rerutare.
Cocoana Malev: “Aaa, sunteti domnul care merge la Skopje! Imi pare rau, tocmai incercam sa gasim o solutie de rerutare prin Istanbul, dar aveti connection time 10 minute, nu merge. Imi pare rau, nu avem nici o solutie, veniti maine dimineata”.
Eu ma tineam tare: “Doamna, nu suntem la alimentara cu azi n-avem, veniti maine… n-are rost sa va descriu pe larg motivele dar maine dimineata eu trebuie sa fiu in Skopje”.
Cocoana: “Va cred, imi pare rau, n-avem ce face”.

Cum spuneam…. Skopje nu e cea mai populara destinatie.
O sun pe tipa care ne face rezervarile (multumesc!) si ii spun povestea. Si ea la fel, ca sunt obligati sa ma reruteze. Suna ea la Malev, isteata din fire, si ma suna in 10 minute ca mi-a luat loc la ora 16:10 catre Budapesta , 1 ora asteptare in Budapesta, apoi Budapesta -> Zagreb, 2:30 in Zagreb si apoi Zagreb -> Skopje cu aterizare la 22:30 CET, fix dupa ce se termina finala. Entuziasmat ca totusi s-a putut si am invins sistemul, accept.
Ma duc la check-in le spun ca “uite, mi-a luat agentul nostru loc prin Budapesta si Zagreb, e OK?”
Cocoana: “sigur ca da”
Eu: “dar de ce nu mi-ati oferit varianta de la inceput?”
Cocoana: “………….”
Iau primul boarding pass, urmand sa le iau pe celelalte in Budapesta.

Acum problema: ce spanac fac eu de la 9 la 16? Solutia rapida: ma duc la birou.
Ajung eu la birou si alta belea: nu mai merge laptopul. Adica merge, dar s-a blocat tasta de stanga. Cumva cred ca e soft problema ca pot misca tasta fizic. Ma iau caldurile, “cum prezint eu maine cand sta rahatul asta apasat, nu pot sa prezing powerpointuri, o sa le prezint in PDF si apoi o sa trec direct la treaba…” Sting laptopul de la buton si ma duc la fumat sa ma aerisesc.
Vin, pornesc, merge, pun repede toate materialele pe flash drive-uri ca sa am o solutie de backup, tiparesc biletul, adresa hotelului, tot asa in caz de necesitate si bineinteles se blocheaza iar. Observ totusi ca este foarte incins, iar mi-a ramas Java agatata prin Oracle Enterprise Manager. Pun enterprise managerul pe manual si sting si apoi merge, dar deja nervii erau destul de intinsi.

Incepe telefonul sa faca prostii… ma suna lumea si ramane blocat ecranul aratandu-mi numarul care ma suna. Nici o tasta nici touchscreenul nu raspund. Restartul dureaza 5 minute la telefonul meu si ultimul numar apelat nu se salveaza, ca deh, s-a blocat. Incepe sa imi para rau ca nu mi-am luat un telefon de rezerva… Opresc din aplicatii si se pare ca merge, dar tastatura de la el imi merge partial…. am vreo 3 taste ca nu mai merg… iar ma apuca nervii…

S-a facut de mers la aeroport desi n-am reusit sa fac mare lucru si ma gandesc cu groaza cand le fac pe toate in conditiile in care eu speram sa rezolv chestii in seara asta…

Ajung la aeroport, imi da Malev un voucher de restaurant ca dauna pentru intarziere si cu ocazia asta descopar un restaurant misto la Sosiri sus unde mananci la impinge-tava mai ieftin ca in oras. Interesant si de tinut minte.
Mai imi creste o data inima cand vad ca au reintrodus locul de fumat in aeroport, e drept cu inscriptia “doar pentru Clienti”, dar merge si-asa.
Zborul la Budapesta OK, cand ajung in aeroport imi mai creste inca o data inima ca vad ca si ei au reintrodus locul de fumat, tot cu “doar pentru clienti”.
Bag repede o tigara si ma duc la transfer desk sa imi iau cele 2 boarding-pass-uri de parca zburam in Honolulu. Bineinteles nu mi-l dau decat pe primul, al doilea din Zagreb. La ce zi am avut nu mai zic nimic, mai insist o data si imi baga placa “sisteme diferite, nu putem” si ma duc la poarta. Imbarcarea la burduf… ma bucur ca nu ne mai duce cu autobuzul ca era foarte cald si toata lumea mirosea deja a transpiratie.
Ei bine burduful era doar de forma, din burduf coboram scarile la autobuz, stam vreo 20 de minute in autobuz timp in care toata lumea era fleasca dar ma bucur ca pleaca semi-gol autobuzul… ma gandesc ca o sa am loc si ca daca mai baga pe cineva langa mine sigur gasesc un rand gol in avion dupa decolare sa ma intind. Mergem noi cu autobuzul intr-o zona mai obscura a aeroportului si parcheaza asta langa o panarama de avion cum nu mai vazusem. Era de dimensiunile unui avion particular dar se vedea ca e o troaca si ma apuca nervii si mai rau. Ma gandesc ce ar zice Alina si ma apuca rasul. Ma uit la model, e Embraer 120 “Brasilia”, bun de stiut, nu mai merg cu asa ceva niciodata ! Nici macar Malev nu era, era ceva de genul “Budapest airport services”.
Ne urcam noi in troaca, avea 10 randuri a cate 3 scaune, in afara de unul toate ocupate. Ghiozdanul nu incape, il tin la picioare, noroc ca zborul are 50 de minute, mai nasol ca in dreapta stau 2 copii gemeni cam la 1 an asa care plang de cand s-au urcat… are asta o decolare de transpir cu tot cu palme, zici ca e planor. La ce altitudine zboara sunt sigur ca un avion sanatos ajungea in 25 de minute, abia astept sa ma uit pe google earth sa vad ce distanta e intre Budapesta si Zagreb. LATER UPDATE: 300 km

Ajung in Zagreb, ma duc spre “connecting flights”, ma pun astia sa ies din aeroport si sa fac check-in din nou ca la transfer desk nu e nimeni. Intre noi fie vorba nici prin aeroport nu e nimeni, checkinul e inchis, zici ca e orasul parasit. Bag sa deschid laptopul si cand pun mana pe el aproape ca ma ard. Idiotul asta n-a mai vrut sa intre in hibernare si a stat pornit inchis ermetic tot drumul de la Budapesta. Bineinteles ca s-a si restartat intre timp si dureaza 5 minute sa il pornesc, timp in care stau cu morcovul in fund daca o porni… (pana porneste mai ma uit in jur si vad ca astia sunt pasionati de retele, la ei toti vorbesc TCP/IP. Nu stiu ce sa fac cu IP-ul ala… clar merita incercat!)

Porneste, dar internet n-am (ip-ul ala n-a mers) asa ca ma apuc sa scriu povestea asta…. intre timp vad un zbor spre Pula. Scurt si la obiect, mai-mai ca-mi vine sa ma duc!
Se deschide checkinul dar n-are rost sa ma duc prea repede ca la astia nu se fumeaza in aeroport. Adica nici nu sunt in UE dar au adoptat repede regulile… bulangii
Incerc sa apelez la solutia mea de rezerva, sa ma conectez prin telefon, macar sa postez ce am scrie. Telefonul stia sa faca sharing la conexiunea 3G pe calculator. Stia, acum nu mai stie…
Daca o si termin si o postez inseamna ca am ajuns cu bine in Skopje. Dar sa nu ne grabim, nu stiu ce gasesc in Skopje, poate n-am internet acolo, dupa cate zboruri ii au ca destinatie, nu cred ca e tocmai Sillicon Valley.

Pana la Skopje, am ajuns la poarta de imbarcare, dar are intarziere cel putin 30 de minute. Urmatoarele informatii le vom primi la 9 PM, cand ar trebui sa plece de fapt. Iar zborul de Pula se imbarca deja…

Mi-e si un pic de foame daca stau sa ma gandesc, pe primul zbor am avut vreo 10 covrigei de mancare iar pe al doilea o turta dulce. A naibii criza se simte si in stomac!

Update 1: intre timp ne-au spus ca urmatoarele informatii le vom primi la 9:30 CET
Update 2: am ajuns cu bine. chiar si bagajul (ultimul)… rasuflu usurat dupa ce stau 20 de minute la coada la passport control. cele 4 pachete de tigari din bagaj nu mai sunt, mi le-au vamuit sarbii sau macedonienii, dar nu mai conteaza, sunt prea obosit, gasesc eu ceva dimineata sa cumpar. chiar si soferul mai ma asteapta !
Ajung la hotel. In rezervare scria in descrierea camerei “river view” dar cand deschid geamul vad un mare acoperis, cam ca in Mr. Bean. Ma duc la receptie si ala se jura ca aia e partea cu raul, numai ca nu se vede, ca toate camerele de pe partea aia sunt cu “river view”. E 1 noaptea, sunt plecat de acasa de la 8 dimineata, deja am capsa pusa si simt cum imi creste tensiunea… ii explic eu ca daca scria “river side” acceptam, altfel eu vreau o camera de unde sa vad raul, asa de ambitie. Pana la urma se poate si ma culc si eu 5 ore
Update 3: trebuia sa ajung la British Council unde au organizat evenimentul. Iau taxiul pe care mi l-au pregatit baietii, ii spun omului si ma duce pe un varf de deal la ambasada Marii Britanii si vrea sa ma lase in fata unei bariere… am marea inspiratie si il intreb daca asta e British Council de pe strada Goce Delcev numarul 6. Il vad nesigur si ii spun ca nu ma dau jos din masina pana nu imi confirma. Bineinteles ca asta e decat ambasada, British Council fiind cam la 200 m de la hotelul meu. O luam tot drumul inapoi si ajung in sfarit, dar internetul nu merge ca le trebuia cablul in alta camera, asa ca stau pe GPRS…
Update 4: a castigat Mircea Lucescu cupa UEFA! Felicitari

Related posts:

This entry was posted on Wednesday, May 20th, 2009 at 9:02 pm and is filed under Impresii de calatorie, Personal, Poor services, Romanian.You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.You can leave a response, or trackback from your own site.