Deplasarea la Madrid a inceput cu stangul. In seara dinaintea plecarii am aflat de un deces in familie si oricat de mult am incercat sa schimb biletul sau sa renunt, nu a fost posibil. Asa ca dimineata la ora 5 plecam spre aeroport cu inima stransa si cu gandul acasa… dar ce sa faci, asta e viata intr-o multinationala unde nu sta nimeni sa isi bata capul cu problemele tale personale.
Primul impact a fost amabilitatea excesiva a personalului Tarom. Sincer n-am vazut niciodata atatea zambete pe fetele angajatilor Tarom, se pare ca noua directoare a schimbat niste reguli si i-a pus sa renunte la sictirul cu care ne obisnuisera. La fel si revistele din avion editate de Tarom, nu mai sunt zeci de pagini plicticoase despre cate vreun sculptor semi-obscur sau vreun popa, ci s-au aliniat la nivelul celorlalte reviste ale companiilor aeriene. Bravo cui a facut schimbarile!
Am ajuns la Madrid. Nu fusesem niciodata inainte si in prisma evenimentelor nefericite dinaintea plecarii nici n-am avut timp sa ma documentez prea mult. Aveam impresia de un oras mare (doar e capitala), puternic industrializat, posibil aglomerat si nesigur. Total gresit!
In primul rand au un aeroport superb, Barajas. Il situez in capul listei, langa Munich, si desi voiam sa il clasez inaintea celui din Munich, imi dau totusi seama ca oricat nu-mi plac mie nemtii, cel din Munich e mai eficient. Terminalele celui din Madrid au o arhitectura foarte moderna, sub forma de cochilie de scoica, fiecare in cate o culoare, sunt extrem de spatioase, curate si aerisite. Cu toate astea in terminalul unde am ajuns nu exista iesire, asa ca a trebuit sa mergem pana la capatul lui, sa coboram la subsol, sa luam un tren de aeroport, sa ajungem in terminalul 2 (parca) si de acolo sa ne luam bagajele. Cam peste mana dar in nici un caz urat sau prost gandit ca in cazul italienilor.
Taken from Flickr, http://www.flickr.com/photos/lowfatbrains/99400198/
La iesire cea mai mare coada de taxiuri pe care am vazut-o vreodata, insa foarte civilizat si rapid (nu era nimeni la iesire cu “un taxi ieftin domnu’?”). Bineinteles ca a venit un cocalar roman si s-a bagat in fata tututor celor care isi asteptau randul la taxi, insa am fost foarte fericit cand cel care plasa oamenii la taxiuri (si traducea, pentru ca doar foarte putini soferi stiu engleza) l-a vazut si l-a trimis la rand.
In drumul spre hotel mi-am adus aminte de ce Spania imi place cel mai mult pana acum: autostrada eleganta, spatii vaste, ai sentimentul ca poti respira, oameni calzi, cateva claxoane sa imi aduca aminte de casa… Am ramas impresionat de cele vreo 2 porti de intrare in oras pe langa care am trecut si care iti aduc aminte ce mare imperiu a fost odata. Au benzi speciale de taxi si autobuz care mai fluidizeaza un pic traficul.
Hotelul, Melia Princesa, este unul din cele mai calde hoteluri unde am stat vreodata. In centrul orasului, la cateva sute de metri de palatul regelui, macare foarte buna (n-am iesit din hotel in prima zi), iar camera extrem de functionala. Stiam de la Gabi de hotel si ii dau dreptate in totalitate. Fiecare lucru din camera este la locul lui: masa de lucru din sticla pentru a disipa caldura laptopului, scaun foarte comod, wi-fi si net pe cablu gratis, comoda pentru bagaj accesibila si din hol si din baie, lumini de veghe in noptiere cu posibilitatea de a le schimba culoarea, etc. Cu alte cuvinte un loc deosebit pentru a lucra si un loc in care m-am simtit bine cele 16-20 de ore cat am stat.
Cum ziceam, desi ma simt extraordinar in Spania nu avut starea necesara pentru a iesi din hotel in prima zi, insa cu siguranta voi mai vizita Madridul. Este un oras extraordinar, total diferit de perceptia mea de oras industrial.
A doua zi dimineata am plecat catre sediul Oracle, situat la 15 km de Madrid, ocazie cu care am vazut pe sensul opus cea mai lunga coada de masini, pentru care chiar si Bucurestiul ar fi invidios. Cred ca erau masini insirate pe cel putin 5km de autostrada.
La workshop am avut numai spanioli pur-sange, relaxati, simpatici si prietenosi. Am reusit sa termin munca de doua zile doar intr-o singura zi si drept urmare am avut posibilitatea de a pleca acasa cu o zi mai devreme. Cu ajutorul tuturor am reusit sa imi schimb biletul, sa ajung extrem de rapid la hotel pentru check-out si a-mi ridica bagajul si, cel mai important, am prins si avionul. Trebuie sa remarc inca o data hotelul pentru ca au fost de acord sa nu imi taxeze si a doua noapte de cazare, desi am facut checkoutul la ora 17:30.
In taxi de la hotel la aeroport a fost singurul moment cand am rasuflat usurat si am scos aparatul pentru a face niste poze:
Cam asta a fost Madridul. Un oras exceptional, pe care nu am apucat sa il vizitez cum trebuie, dar in care cu siguranta vreau sa ma intorc si in care aproape sigur m-as putea integra. Faptul ca sunt atatia “capsunari” acolo cred ca se datoreaza si faptului ca romanii se integreaza foarte usor in Spania.
Related posts:
Entries (RSS)