Andrei DANEASA

The main effect Facebook and LinkedIn had on my online behavior is that I’m not posting on my blog anymore. It’s also true that I don’t have the time anymore for long articles, but I am really loving my blog (now 6 years old… school boy) and will continue to publish here things that are too technical for Facebook and not business enough for LinkedIn.

Meanwhile, since the last post, I studied a lot on Oracle Data Integrator (ran 5+ workshops across EMEA), Oracle GoldenGate (very hot on my plate, built a machine we’re using for exercises and the corresponding lab book very appreciated on our workshops), Oracle Database Firewall, got GoldenGate Certified Implementation Specialist certification, was traveling a lot to various places in Europe, including a series of 7 weeks in a row, now chilling out a bit and making time for CISSP certification.

Certification status as of May 2011

What’s common to the 3 technologies above? Anybody? Yes, I’m trying to get heterogeneous, they are all dealing with other database systems as well.

Keep in touch.

P.S. Yes, I do hate as well Ubuntu 11.04, can’t wait for 11.10

I know there’s quite some time since my last post, but there are good reasons for this. First on the list would be my daughter Emma, who keeps growing and is filling all my afterwork time.

Secondly, lot of new Oracle products that I’ve been trained on and now I’m supposed to train other people. Then it comes the vacation, the first one with a child

What else… maybe I should mention:

• it’s my fourth week working entirely on Ubuntu 64bit and I absolutely love it. Nothing is missing but Microsoft Office.
• I read a lot of technical books on my Sony Reader. Everybody should buy one, especially now when they dropped the price like hell
• did some personal projects, some very successful
• I was actively involved in the efforts of keeping IT tax benefits in Romania
• ahhh, yes, these Facebook and Linkedin are definitely distracting me from my blog.

But there’s September now and things are back on track.

Foto: Agerpress

Am citit o stire si nu ma pot abtine sa nu comentez: Iliescu (cel mai rau lucru care ni s-a intamplat) spune:

“”Masura cu cota unica a fost nerationala. Nicaieri in lume nu se aplica o cota unica. O economie sanatoasa trebuie sa plece de la ideea diferentei impunerii fiscale in functie de castigurile realizate si de consumul facut. Cei care castiga mai mult folosesc mai mult infrastructura (drumurile, retelele de electricitate etc.) si serviciile statului”

Deci cine are salariul mai mare trebuie sa contribuie mai mult. Bun, acum putina matematica simpla pe numere rotunde sa inteleaga si nea Ion:

cota unica = 16%

- sunt 3 salariati: unul cu salariul de 1.000 lei, altul cu 10.000 lei, al treilea cu 100.000 lei. Salarii cinstite, acordate dupa pregatire si munca prestata.

- ei platesc urmatoarele impozite: primul 160 lei, al doilea 1.600 lei, al treilea 16.000 lei. Deci cei cu salarii mari contribuie mai mult, se intelege nea’ Ion?

ce a inteles Iliescu din economie?

- el crede ca toti platesc 160 lei si i se pare incorect.

ce propune el:

- primul sa nu plateasca impozit, al doilea sa plateasca 40% si al treilea 90%

- asa ca primul primi 1.000 lei, al doilea 6.000 lei, al treilea 10.000 lei. Deci oarecum sa egalizeze salariile. Propun sa se hotarasca el la o suma si sa instituie “salariul unic”.

Incerc sa fac o radiografie a Romaniei asa cum o vad eu, in cuvinte simple de IT-ist si fara sa ma pierd in detalii. Si sa ma dau si cu parerea, ca asta mi-a ramas si de-aia e democratie:

Salariile

1. profesorii

nu pot fi obiectiv pentru ca am in familie profesori, dar nu pot sa nu remarc din amintiri ca sunt o gramada adusi pe sistemul de pile si relatii care nu isi dau interesul, al caror unic scop este sa isi faca orele de pregatire cu proprii elevi acasa.

Aici consider ca trebuie facuta evaluarea tuturor, exista organe in minister specializate pe asa ceva, cei care nu satisfac criteriile de performanta sa fie dati afara, restul platiti decent si crescator in functie de gradul didactic.

In mod clar solutia nu este scaderea salariilor uniform, pentru ca nu toti isi dau silinta la fel.

2. doctorii

Imi este imposibil sa inteleg de ce platim sute de euro LUNAR la casa de sanatate si cand am nevoie de ajutor sa trebuiasca sa ma duc la clinica privata. De ce nu sa platesc eu nimic si sa am cea mai scumpa asigurare medicala? sa ma duc in spital cu o problema si sa ies cu altele sau in cel mai rau caz intre patru scanduri, asta dupa ca mi-am adus si medicamentele de acasa?

Doctorii trebuie platiti mult mai generos dar dar bagati in puscarie daca iau spaga. Si sa se termine odata cu nebunia cu colegiul medicilor. Daca omul a gresit si a nenorocit un alt om trebuie sa fie tras la raspundere cumva.

3. popii

nu sunt un om foarte religios, probabil ca in sinea mea cred in divinitate dar in mod cert nu cred in popi.

De fapt mare parte nu cred ca este, in tara asta marea majoritate devin piosi la Paste si Craciun. si normal ca popa te iarta de tot ce ai facut intre cele 2 evenimente. te iarta dar pe banii mei cum bine spunea Adrian. adica un salariat al statului sa ma ierte pe mine de pacate contra salariu plus bani fara chitanta? si de ce sa nu plateasca impozit? doar pentru ca au puterea de a controla masele iar politicienilor le e frica de o asemenea masura? ar fi multe de spus, dar o sa imi sara credinciosii ocazionali in cap. Read the rest of this entry »

I was doing some insane browsing during my vacation and realized that my oldest blog post is 5 years old!
… and my domain, webxpert.ro is 8 years old. It had quite a few versions and in the end I decided that nothing worth to be on the first page.
… and I don’t even call myself “blogger” or anything else.

I am proud not to put all kind of garbage on my blog, proud of most my posts and proud that I kept my interest in this so many years. And yes, I want this coffee mug:

Incep cu ce a fost cel mai important: nu m-am mai simtit asa nesigur decat o singura data, in Kenya. Posibil sa fi fost doar o impresie, dar asta e realitatea si prin urmare experienta turistica a fost aproape zero.

Sa gasesti un zbor pentru Kiev, desii sunt vecinii nostri, este destul de greu. N-am reusit sa gasesc un zbor direct, Tarom nu opereaza Kiev, in “Ukraine International”, linia lor nationala, n-am incredere, Austrian, Lufthansa si CSA aveau niste ore nepotrivite si timpi foarte lungi de legatura asa ca m-am hotarat sa fac o incercare cu Turkish. Nu mai zburasem niciodata cu turcii si aveam o parere destul de proasta despre ei, insa totul s-a dovedit a fi fals: sunt foarte seriosi, aeronavele de generatie noua, o flota de vreo 120 aeronave, un aeroport imens, elegant si foarte eficient, pe scurt: o alegere inspirata.

Iata-ma aterizat in Kiev. Read the rest of this entry »

Cu Belgia am o relatie mai speciala. Imi place, nu ma dau pe spate oamenii, insa nu uit ca este tara unde am petrecut probabil cel mai frumos concediu din care a rezultat Emma.

In orice caz planificarea unei calatorii in Belgia nu este foarte grea datorita in primul rand infrastructurii extraordinare. Chiar daca nu am avut zbor pentru Antwerp, Bruxelles mi s-a parut cel mai eficient, urmand apoi sa iau trenul catre Antwerp. Cand zic tren nu trebuie sa va ganditi la trenul din Otopeni pentru care trebuie sa mergi intai cu autobuzul. Tren intr-un aeroport civilizat inseamna ca vei cobori cateva niveluri din terminalul de sosiri si ai ajuns in statie. De aici poti lua tren catre orice oras din Belgia, Luxemburg, Olanda si chiar si trenuri de mare viteza catre Franta. Inca o chestie interesanta la trenurile lor: poti cumpara bilet de la casa de bilete, de pe net sau de la conductor (trebuie sa il anunti inca de pe peron, iar daca statia de unde pleci nu are casa de bilete platesti pretul normal, altfel platesti o taxa de vreo 2 euro). Biletul de la aeroportul din Bruxelles pana in Antwerp a fost 9.45 Euro. Faptul ca trebuia sa schimb in Bruxelles Nord mi-a dat ceva griji, insa acolo totul a fost foarte simplu. Peste tot este orarul trenurilor cu linia de la care pleaca plus monitoare cu trenurile urmatoare.

La o ora de la aterizarea in Bruxelles eram deja in gara din Antwerp, cu tot cu schimbarea trenului din Bruxelles Nord. Read the rest of this entry »

Deplasarea la Madrid a inceput cu stangul. In seara dinaintea plecarii am aflat de un deces in familie si oricat de mult am incercat sa schimb biletul sau sa renunt, nu a fost posibil. Asa ca dimineata la ora 5 plecam spre aeroport cu inima stransa si cu gandul acasa… dar ce sa faci, asta e viata intr-o multinationala unde nu sta nimeni sa isi bata capul cu problemele tale personale.

Primul impact a fost amabilitatea excesiva a personalului Tarom. Sincer n-am vazut niciodata atatea zambete pe fetele angajatilor Tarom, se pare ca noua directoare a schimbat niste reguli si i-a pus sa renunte la sictirul cu care ne obisnuisera. La fel si revistele din avion editate de Tarom, nu mai sunt zeci de pagini plicticoase despre cate vreun sculptor semi-obscur sau vreun popa, ci s-au aliniat la nivelul celorlalte reviste ale companiilor aeriene. Bravo cui a facut schimbarile!

Am ajuns la Madrid. Nu fusesem niciodata inainte si in prisma evenimentelor nefericite dinaintea plecarii nici n-am avut timp sa ma documentez prea mult. Aveam impresia de un oras mare (doar e capitala), puternic industrializat, posibil aglomerat si nesigur. Total gresit!
Read the rest of this entry »

(Led Zeppelin, 1971)
Dupa toata alergatura de anul asta prin tari pe care am vrut sau nu vrut sa le vizitez, am fost nominalizat sa merg la un training la sediul nostru central din Sillicon Valley. Chiar daca miroase foarte tare a o compensare in loc de bonus monetar, nu am putut rata ocazia. E decembrie, luna cadourilor, preturile aici sunt mult mai mici ca in Europa, iar daca le gasesti si la reducere atunci faci cumparaturi cu maruntis.

Lasand preturile deoparte, face bine si la psihic sa vezi din cand in cand unde se fac banii si unde se da ora exacta in IT. Am ales aceleasi zboruri ca anul trecut, cu KLM, din simplul motiv ca n-are rost sa schimb ceva care a mers bine.

Si intr-adevar a mers bine si anul asta si iata-ma in Belmont, California. Urmeaza impresii despre San Francisco si Sillicon Valley.

Dupa temperaturi de 25 de grade, stat acasa pe la 10 grade timp de o saptamana, am plecat in Munchen pentru cateva zile. O vreme mizerabila, cateva grade peste zero. Cu toate astea mi-a prins bine un oras diametral opus fata de Nairobi.

Transportul de la aeroport este impecabil. Si daca tot vorbim de aeroport, este cel mai tare aeroport din Europa dupa parerea mea. Totul pus la punct, aerisit, clar, curat, self check-in, amabili, punctuali. Pentru a merge in oras ai la dispozite taxiurile (toate sunt Mercedes, cu cateva mici exceptii), S-Bahn (tren-metrou) si autobuzul Lufthansa. Am luat autobuzul pentru ca avea statie fix langa hotelul meu iar cu S-Bahn-ul ar fi trebuit sa schimb de cateva ori si n-aveam chef sa trag de bagaj.

Contrar fata de Nairobi, aici te poti plimba in relativa siguranta in orice moment din zi si din noapte. Spun relativa pentru ca in zonele non-turistice nu sunt oameni nici noaptea dar nici ziua. O sa revin la subiectul asta. In orice caz, exceptand cativa romani care strangeau fonduri pentru copii saraci in centrul orasului, nu m-a abordat nimeni.
Read the rest of this entry »