Meanwhile, since the last post, I studied a lot on Oracle Data Integrator (ran 5+ workshops across EMEA), Oracle GoldenGate (very hot on my plate, built a machine we’re using for exercises and the corresponding lab book very appreciated on our workshops), Oracle Database Firewall, got GoldenGate Certified Implementation Specialist certification, was traveling a lot to various places in Europe, including a series of 7 weeks in a row, now chilling out a bit and making time for CISSP certification.

Certification status as of May 2011

What’s common to the 3 technologies above? Anybody? Yes, I’m trying to get heterogeneous, they are all dealing with other database systems as well.

Keep in touch.

P.S. Yes, I do hate as well Ubuntu 11.04, can’t wait for 11.10

Secondly, lot of new Oracle products that I’ve been trained on and now I’m supposed to train other people. Then it comes the vacation, the first one with a child

What else… maybe I should mention:

• it’s my fourth week working entirely on Ubuntu 64bit and I absolutely love it. Nothing is missing but Microsoft Office.
• I read a lot of technical books on my Sony Reader. Everybody should buy one, especially now when they dropped the price like hell
• did some personal projects, some very successful
• I was actively involved in the efforts of keeping IT tax benefits in Romania
• ahhh, yes, these Facebook and Linkedin are definitely distracting me from my blog.

But there’s September now and things are back on track.

Foto: Agerpress

Am citit o stire si nu ma pot abtine sa nu comentez: Iliescu (cel mai rau lucru care ni s-a intamplat) spune:

“”Masura cu cota unica a fost nerationala. Nicaieri in lume nu se aplica o cota unica. O economie sanatoasa trebuie sa plece de la ideea diferentei impunerii fiscale in functie de castigurile realizate si de consumul facut. Cei care castiga mai mult folosesc mai mult infrastructura (drumurile, retelele de electricitate etc.) si serviciile statului”

Deci cine are salariul mai mare trebuie sa contribuie mai mult. Bun, acum putina matematica simpla pe numere rotunde sa inteleaga si nea Ion:

cota unica = 16%

- sunt 3 salariati: unul cu salariul de 1.000 lei, altul cu 10.000 lei, al treilea cu 100.000 lei. Salarii cinstite, acordate dupa pregatire si munca prestata.

- ei platesc urmatoarele impozite: primul 160 lei, al doilea 1.600 lei, al treilea 16.000 lei. Deci cei cu salarii mari contribuie mai mult, se intelege nea’ Ion?

ce a inteles Iliescu din economie?

- el crede ca toti platesc 160 lei si i se pare incorect.

ce propune el:

- primul sa nu plateasca impozit, al doilea sa plateasca 40% si al treilea 90%

- asa ca primul primi 1.000 lei, al doilea 6.000 lei, al treilea 10.000 lei. Deci oarecum sa egalizeze salariile. Propun sa se hotarasca el la o suma si sa instituie “salariul unic”.

Salariile

1. profesorii

nu pot fi obiectiv pentru ca am in familie profesori, dar nu pot sa nu remarc din amintiri ca sunt o gramada adusi pe sistemul de pile si relatii care nu isi dau interesul, al caror unic scop este sa isi faca orele de pregatire cu proprii elevi acasa.

Aici consider ca trebuie facuta evaluarea tuturor, exista organe in minister specializate pe asa ceva, cei care nu satisfac criteriile de performanta sa fie dati afara, restul platiti decent si crescator in functie de gradul didactic.

In mod clar solutia nu este scaderea salariilor uniform, pentru ca nu toti isi dau silinta la fel.

2. doctorii

Imi este imposibil sa inteleg de ce platim sute de euro LUNAR la casa de sanatate si cand am nevoie de ajutor sa trebuiasca sa ma duc la clinica privata. De ce nu sa platesc eu nimic si sa am cea mai scumpa asigurare medicala? sa ma duc in spital cu o problema si sa ies cu altele sau in cel mai rau caz intre patru scanduri, asta dupa ca mi-am adus si medicamentele de acasa?

Doctorii trebuie platiti mult mai generos dar dar bagati in puscarie daca iau spaga. Si sa se termine odata cu nebunia cu colegiul medicilor. Daca omul a gresit si a nenorocit un alt om trebuie sa fie tras la raspundere cumva.

3. popii

nu sunt un om foarte religios, probabil ca in sinea mea cred in divinitate dar in mod cert nu cred in popi.

De fapt mare parte nu cred ca este, in tara asta marea majoritate devin piosi la Paste si Craciun. si normal ca popa te iarta de tot ce ai facut intre cele 2 evenimente. te iarta dar pe banii mei cum bine spunea Adrian. adica un salariat al statului sa ma ierte pe mine de pacate contra salariu plus bani fara chitanta? si de ce sa nu plateasca impozit? doar pentru ca au puterea de a controla masele iar politicienilor le e frica de o asemenea masura? ar fi multe de spus, dar o sa imi sara credinciosii ocazionali in cap.

4. functionarii publici

aici am o ura fantastica. nimic nu se poate la ei, au niste programe de lucru de ar fi geloase si femeile gravide, bonusuri peste bonusuri si tot felul de facilitati. la ei orice este complicat, tot timpul sunt nervosi, tot timpul ii incurci… si asta din banii mei! majoritatea sunt angajati pe relatii si n-ar fi deloc rau sa se renunte la jumatate din ei si restul sa foloseasca si ei niste programe software. si sa ne lase cu grevele. in afara de cei care imi blocheaza activitatea, restul nu vor reusi decat sa dovedeasca faptul ca sunt dispensabili

inca o chestie aici, poate imi explica cineva definitia termenului de licitatie. la contractele cu statul s-a deformat si stirea vine asa: “statul vrea sa cheltuiasca 500 milioane de euro pe un sistem informatic si a facut o licitatie”. cum vine asta: licitatie cu pretul stiut inainte? stii exact cat o sa cheltuiesti dar nu stii exact ce o sa primesti pe asta sau daca ce primesti este si ce ti-ai dorit.

nu este logic, eficient, economic sa se spuna: “statul ar dori sa faca un sistem informatic cu urmatoarele specificatii si va organiza o licitatie in acest sens?”

5. angajatii la companiile de stat

trebuie sa ma cenzurez un pic, dar @#)!EQWI)@)@!DQ)@!. salarii total nesimtite, bonsururi, CA-uri in care se castiga sute de milioane doar participand la cateva sedinte lunare. acelasi sistem de relatii, vrei sa iti platesti datoriile politice si din campanie, pui omul la o institutie de-asta, bineinteles tot din banii mei. Dati afara toti sau impozitati 90% ca sa plece singuri

6. parlamentarii

multi, si din cate imi aduc aminte am votat pentru reducerea numarului lor. oricum dupa cum se vede nu sunt de foarte mare folos si sunt sigur ca ne-am descurca foarte bine cu jumatate din ei. Economia ar fi fantastica, ganditi-va la salarii, chirii, sefi de cabinete, asistenti, masini de serviciu. iar cei care ar ramane ar putea fi si ei eficienti si sa invete ce e aia munca.

7. pensiile

e nedrept sa se ia. la fel cum nu a fost corect deloc sa se dea fara a avea acoperire. vosganian, psd, pnl au impartit cu generozitate doar pentru a isi atrage beneficii electorale. asta e terorism dupa parerea mea, pentru ca acum suntem toti afectati din cauza unor masuri de-a lor. bineinteles o anume parte au iesit la pensie inainte de termen doar pentru anumite beneficiii si astia ar trebui impozitati pe masura sau retrimisi la munca. paritatea de 2-3 pensionari per angajat este foarte grava si sunt sigur ca nu mai exista nicaieri in lume.

cu toate astea nu sunt de acord sa se ia bani cu oamenii de la tara care au muncit cinstit 30-40 de ani, nu conteaza pe ce functii.

alte beneficii

1. reducerea pentru programatori

a fost o masura de sustinere a it-ului si afecteaza doar salariul net al angajatului. tot masura asta, promovata de dl. Varujan Pambuccian, a adus o multime de investitii si firme care si-au deschis centre in Romania (Oracle, IBM, Microsoft, Adobe, Siemens) si a sustinut firmele Romanesti care si-au permis sa tina oamenii in tara. total de acord ca nu este foarte etica pentru restul lumii si n-as avea nimic de comentat daca s-ar scoate atata vreme cat s-ar epuiza metodele celelalte de aducere de bani la buget (vezi popii, companiile de stat, parlamentarii).

din pacate chiar daca eu as tolera-o s-ar putea ca firmele sa n-o tolereze, sa inceapa un exod al angajatilor intre firme incercand sa isi acopere gaura si in final sa devina prea scumpi iar firmele sa isi inchida centrele in Romania. iar industria asta chiar aduce bani, pe bune!

a, si sa nu uit, suntem vreo cateva mii in cazul asta, deci economia ar fi minima. suma exacta n-o poate spune nimeni pentru ca la ministerul muncii selectul pe care noi l-am face de genul “select count(*) from employees where domain=’IT’ and tax=0“,  la ei ar fi “sa va duceti toti la arhiva si sa numarati dosarele calculatoristilor care nu dau impozit pana maine!“.

2. scaderea indemnizatia mamelor de la 85% la 6 milioane fix

asta e strigatoare la cer. nu poti sa faci o astfel de modificare incepand cu luna viitoare pentru ca afectezi toti parintii existenti si viitori. ma rog, cei care au contribuit cat de cat la stat si care pot fi jumuliti in continuare.

daca se insista pe asta ar trebui sa intre in vigoare de exemplu cu 1 ianuarie 2012, sa fie macar un an si jumatate la dispozitie celor care au un copil sau care vor sa faca unul. am citit atatea comentarii disperate de femei insarcinate care isi vad toate planurile dinamitate de masura asta incat consider ca daca se aproba trebuie calificata ca si pruncucidere.

de asemenea, e foarte adevarat ca avem cel mai generos concediu de maternitate din Europa, dar asta a fost o masura data de PSD tot pentru foloase electorale si sunt de acord cu reducerea ei. insa nu de la o luna la alta, dati-le oamenilor posibilitatea sa isi planifice familia si bugetul

politicienii

1. PDL si Traian Basescu

Incerc sa fiu impartial, desi recunosc ca am fost un sustinator al lui Basescu. Raman la parerea ca el si Boc sunt bine intentionati si incearca sa curete un pic mizeria din tara, insa restul participantilor in guvern in saboteaza puternic. Traian Basescu pare un om puternic uneori cam rau de gura, iar pe Boc il asociez unui tocilar care se chinuie si orice-ar face tot ia bataie.

tripleta din PDL de care se tot vorbea a invartit probabil tot in campanie iar acum cei care au contribuit intr-un fel sau altul isi cer partea, prin functii publice bine platite sau prin contracte cu statul. Sa recunoastem, asta s-a intamplat mereu, insa niciodata n-am fost in asa mare rahat ca acum si orice mizerie este luata de presa pe toate partile, de obicei exagerand lucrurile (o sa vorbim si de asta imediat). Au o mare problema de comunicare si presa care nu mai primeste bani de la stat stie sa exploateze la maxim asta, o metoda de santaj daca e sa ma intrebati.

Nu pot totusi sa nu imput urmatoarele: Traian Basescu ne-a promis in timpul vizitei la Oracle ca nu se va atinge nimeni de scutirea noastra si ca suntem importanti si bla-bla. A mintit. In al doilea rand, am votat pentru scaderea numarului de parlamentari, lucru care cu siguranta l-a facut sa castige alegerile si nu s-a intamplat absolut nimic. In al treilea rand, au redus cheltuielile doar la maruntisuri, dar marea risipa pe banii statului a ramas, deci nu sunt onesti. In al patrulea rand, nu sunt uniti cum era PSD-ul de exemplu cand se luau in brate unii pe altii, ci se pripesc, ies cu tot felul de declaratii, apoi le corecteaza si le schimba in toate felurile, lucru care le scade credibilitatea dramatic.

2. PSD si Mircea Geoana

Aici treaba e groasa rau, orice ar fi nu am sa pun niciodata stampila pe ei. Ei ne-au adus in situatia asta, ei au impartit banii cu generozitate fara sa le pese ca nu au de unde, ei sunt cei unde Ion Iliescu, cel mai mare terorist in libertate, are rolul de presedinte de onoare.

Ce zice Geoana cand il intreaba ce solutii ar lua? “nu ma intrebati, nu sunt eu la guvernare”. Halal ministru de externe, diplomat, presedinte de senat. Daca iesea presedinte, probabil ar fi fost toata tara numai miere, cresteau tot iar in 4 ani nu mai aveam absolut nimic. Oricine ne-ar fi zis ceva, gen FMI, UE, ar fi spus ca sunt impotriva romanilor

3. PNL si Crin Antonescu

“Multumita” lor suntem in situatia asta. Vosganian a crescut pensiile, a dat marirea de 50% profesorilor fara sa aiba nicio acoperire. Singurul lor avantaj a fost ca au nimerit intr-o perioada cu crestere economica si nu s-au vazut asa mult prostiile. Crin Antonescu este dupa parerea mea cel mai mare gargaragiu din politica, are un discurs foarte bun insa atat. In ultima vreme se comporta ca un adolescent frustrat, incearca sa dea tot felul de semnale prin refuzul de aprticipa la intalniri, ambitii prostesti, etc. Multa lume il vede ca pe un rebel doar pe baza gargarei lui, exact cum au facut alegatorii si cu Oprescu la primarie. Imi aduc aminte si acum o discutie in birou cu o colega care povestea ca “l-am votat pe Oprescu, asta e ca Che Guevara”

amestecate

1. mass-media

niste nemernici care incearca sa accentueze panica si care dau orice zvon drept stire. s-au obisnuit din perioada Nastase sa incaseze de la stat contracte de publicitate colosale iar tocmai acum in criza economica nu mai primesc astfel de contracte. ce fac ei e tot un fel de santaj: uite cum putem sa va tocam zi lumina si ce simplu v-ar fi daca ati cotiza un pic.

totul este pe bani, se stie ca cei mai multi participanti la talk-show-urile Realitatea sunt platiti de catre trust, drept urmare lucreaza exact ca niste angajati si de asemenea se stie ca urmeaza anumite pozitionari politice. Este alarmant cum jurnalisti odinioara buni s-au transformat in trompete, vezi Prelipceanu, Ursu, Dumitrescu. Nu pot sa uit cu cat cinism si cat talent actoricesc l-a executat Razvan Dumitrescu pe Basescu in campanie cu filmuletul trucat (probabil).

La Antene e si mai clara, Becali (cu scuze ca il citez, dar in prostia lui a zis un lucru mare) i-a categorisit perfect “muncitorii lui Voiculescu” si asta este suficient.
Ramane PROTV-ul care e cat de cat obiectiv, incearca sa nu se bage in politica, si B1TV care e de partea puterii. Nu ca ar fi un lucru rau, macar avem sansa de a asculta si opinia lor, nu doar sa urmarim pe Realitatea cum ii fac moderatorii praf in lipsa si nici macar nu ii lasa sa intervina.

2. justitia

sunt cel mai fericit ca nu am avut de-a face cu ea, ci decat am urmarit-o. mi-e groaza ca daca voi fura 1 leu o sa infund puscaria multi ani, spre deosebire de toate cazurile grele de care stim de prin presa.

in mod clar ei au 2 masuri: una pentru policieni si persoane cu influenta si una pentru omul de rand. In primul caz se pot face apeluri, solicitarea curtii constitutionale, amanari pe motive hilare, se inventeaza niste scuze penibile (“nu era baut, macase multe mere”) si scapa cu ajutorul sistemului. unui om simplu nu i se va acorda nici o sansa, pentru ca el nu stie sistemul din interior iar optiunile lui vor fi limitate iar condamnarea aproape sigura. nu pomenim faptul ca solutiile in cazuri asemanatoare sunt opuse.

sa nu uit, ce e nebunia asta cu curtea constitutionala? acum a devenie al doilea tribunal. orice decizie primesti si esti nemultumit te duci si o ataci la curtea constititionala. ma rog, nu tu cel care citesti, ci EI. si de multe ori iti intorc decizia, e drept, numai in cazurile politice si nu la oamenii de rand.

3. economia

care economie? doar investitiile straine mai functioneaza. sa imi spuna mie cineva o institutie romaneasca, de preferat de stat, care are mii de angajati si aduce profit si bani la stat.

daca nu se rezolva cumva sa incepem sa si producem, iar celor care au investit le crestem cheltuielile o sa fie dramatic.

4. opinia publica

nu exista! toata lumea s-a obisnuit (inclusiv eu) sa se lamenteze cu prietenii, pe bloguri, pe facebook, linkedin, twitter dar nu poate organiza nimeni ceva coerent. nu zic sa fim ca si grecii, dar un pic de mobilizare n-ar strica. macar sa vada astia ca nu inghitim tot ce spun ei si ca nu mai trebuie sa ne prosteasca in mod constant

solutii

- sa ne trecem in zona gri, sa nu mai platim nimic la stat pana nu suntem condusi corect. pana la urma viata e scurta si nu pot sa astept ani in sir sa isi revina ei sau sa isi termine datoriile electorale. Si cei care vin cu “tehnocrati” sa ne lase, orice are un pret in final.

- sa plecam, dar asta suna ca o capitulare

- exista firme, una o stiu foarte bine dar nu fac reclama, care pot angaja oamenii pe firma din Insulele Virgine sau orice paradis fiscal si care inregistreaza angajatii si in Romania cu venitul minim. Asa beneficiaza si de vechime, le ofera pensii private si asigurarea medicala cea mai scumpa la clinicile din Bucuresti. A, sa nu uit, fata cheltuielile angajatorului scad pentru acelasi salariu net cu vreo 40%. Asa statul nu mai incaseaza decat maruntis iar angajatul oricum primeste muuult mai mult decat daca ar plati impozite.

Pentru orice preluare din acest articol va rog sa precizati sursa.

I am proud not to put all kind of garbage on my blog, proud of most my posts and proud that I kept my interest in this so many years. And yes, I want this coffee mug:

Sa gasesti un zbor pentru Kiev, desii sunt vecinii nostri, este destul de greu. N-am reusit sa gasesc un zbor direct, Tarom nu opereaza Kiev, in “Ukraine International”, linia lor nationala, n-am incredere, Austrian, Lufthansa si CSA aveau niste ore nepotrivite si timpi foarte lungi de legatura asa ca m-am hotarat sa fac o incercare cu Turkish. Nu mai zburasem niciodata cu turcii si aveam o parere destul de proasta despre ei, insa totul s-a dovedit a fi fals: sunt foarte seriosi, aeronavele de generatie noua, o flota de vreo 120 aeronave, un aeroport imens, elegant si foarte eficient, pe scurt: o alegere inspirata.

Iata-ma aterizat in Kiev. Telefonul nu vrea sa intre pe nici o retea, dupa o gramada de incercari m-am autentificat pe MTS, cea mai rudimentara retea in care a fost telefonul meu vreodata. Nici un fel de roaming de date, doar GSM, nici macar un amarat de GPRS… pana si Kenya avea GPRS. Aeroportul parea maricel, poate mai mare decat cel din Bucuresti, dar cred ca a fost o impresie, Am aterizat la –10 grade, am stat 30 de minute la controlul pasapoartelor… o experienta nu prea placuta avand in vedere ca aveau politistii aia niste figuri de mi-am adus aminte cum era pe vremea lu’ Ceausescu.

Am iesit din aeroport si m-am felicitat ca cerusem la hotel sa imi trimita masina pentru ca am fost abordat imediat de peste 10 malaci (a se citi ucrainieni ca in filme) care imi ofereau taxi. Dar soferul meu era si el intr-o parte cu o pancarta “Andrei Damsa”… insa am mai stat vreo 30 de minute in parcare pentru ca asta isi pierduse tichetul de parcare si a trebuit sa il cautam amandoi temeinic. Dupa ce i l-am gasit eu am plecat in sfarsit pe un drum care mi-a adus aminte de Moscova si de vechiul nostru regim: strazi necuratate de zapada, cladiri gri, oameni posaci…

In final am ajuns si la hotel, Radisson SAS BLU. Excelent ca toate din lant, si avand in vedere starea mea de spirit n-am iesit din hotel decat pentru eveniment.

Daca vorbim despre eveniment, pentru prima oara de cand tin evenimente (si am avut spre 100 pana acum) am avut un traducator/interpretor. Din motive care imi scapa oamenii astia nu vorbesc engleza prea bine, exact ca vecinii rusi. Insa final totul a mers foarte bine,exceptand faptul ca a trebuit sa tai din prezentare pentru ca timpul s-a dublat din cauza traducatorului. Oricum imi exprim toata stima pentru meseria asta, au un buffer fantastic, sunt in stare sa tina minte pana la 10 minute de prezentare si apoi sa le verse fara sa te intrebe nimic. Fantastic, eu m-as impotmoli la 2 fraze probabil.

Altceva despre Kiev n-as putea spune pentru simplul motiv de mai sus: n-am iesit decat pentru prezentare. Am mancat numai in hotel, am circulat numai cu masinile hotelului si am facut vreo cateva poze din taxiul catre aeroport. Am remarcat insa faptul ca aveau o autostrada superba de 4 benzi pe sens catre aeroport ceea ce m-a facut foarte invidios.

Legat de politica, pentru ca tocai au avut alegeri: au iesit tot comunistii, sunt interese fantastice in joc, femeia aia nu accepta rezultatul dar cu toate astea nu au fost demonstratii. Comunistul avea autocare cu sustinatori la intrarile in oras, gata sa intervina in caz ca situatia o cerea. Intr-un fel imi pare rau ca n-am nimerit intr-o demostratie de-a lor, pentru ca au un mod foarte interesant de a protesta: topless. Cum ar fi fost o demonstratie de vreo 1000 de persoane topless? Si da, fetele sunt foarte frumoase, exact ca in Rusia.

Legat de preturi (halatul, cat e halatul?), cele 2 nopti de cazare plus mesele la hotel si transferul de la aeroport tocmai au stabilit un record al meu personal Numai cazarea la Radisson (frumos, dar nu exclusivist) este 180 EUR / noapte, pret Oracle. Ce nu spun ei este ca nu include TVA, taxe locale si mic dejun. Numai cu cele trei se apropie de 300 EUR / noapte.

Related posts:

In orice caz planificarea unei calatorii in Belgia nu este foarte grea datorita in primul rand infrastructurii extraordinare. Chiar daca nu am avut zbor pentru Antwerp, Bruxelles mi s-a parut cel mai eficient, urmand apoi sa iau trenul catre Antwerp. Cand zic tren nu trebuie sa va ganditi la trenul din Otopeni pentru care trebuie sa mergi intai cu autobuzul. Tren intr-un aeroport civilizat inseamna ca vei cobori cateva niveluri din terminalul de sosiri si ai ajuns in statie. De aici poti lua tren catre orice oras din Belgia, Luxemburg, Olanda si chiar si trenuri de mare viteza catre Franta. Inca o chestie interesanta la trenurile lor: poti cumpara bilet de la casa de bilete, de pe net sau de la conductor (trebuie sa il anunti inca de pe peron, iar daca statia de unde pleci nu are casa de bilete platesti pretul normal, altfel platesti o taxa de vreo 2 euro). Biletul de la aeroportul din Bruxelles pana in Antwerp a fost 9.45 Euro. Faptul ca trebuia sa schimb in Bruxelles Nord mi-a dat ceva griji, insa acolo totul a fost foarte simplu. Peste tot este orarul trenurilor cu linia de la care pleaca plus monitoare cu trenurile urmatoare.

La o ora de la aterizarea in Bruxelles eram deja in gara din Antwerp, cu tot cu schimbarea trenului din Bruxelles Nord. In Antwerp (zis si Anvers, Anwerpen) era o vreme mizerabila, cateva grade cu plus, ceata si vant. Oricum ceva mai bine decat in Romania, unde erau -8, iar drumul de la Breaza la aeroport fusese cel mai greu drum din viata mea (zapada tasata, tiruri… ora 5 dimineata).

Cateva cuvinte despre gara din Antwerp (Antwerpen Centraal): este pe 4 niveluri, la -2, -1 si +1 circula trenuri, la 0 sunt magazine si case de bilete. Cladirea in sine este impresionanta, construita la inceputul secolului iar in 1998 i-a fost adaugat unul dintre niveluri, lucrare in valoare de 1.6 miliarde de Euro. N-am facut poze la ducere, iar la intoarcere n-am mai apucat pentru ca am luat trenul din alta statie. Trebuie totusi sa atasez niste poze (copyright Wikipedia):

La hotel (Express by Holiday Inn), n-am stat foarte mult pentru ca de data asta chiar voiam sa vizitez putin. Fiind destul de central am luat-o pe jos si in cateva minute eram in port (Anvers este cunoscut ca unul din cele mai mari porturi din Europa. Chiar si presedintele nostru a lucrat acolo), personal insa nu mi s-a parut nimic remarcabil acolo si am incercat sa ajung in zona pietonala.
Dupa ceva eforturi cu harta, avand in vedere ca strazile lor nu sunt drepte si ti se pare ca te invarti intr-un labirint, am vazut si am pierdut de cateva ori catedrala cea mare, intr-un final am reusit sa ajung la baza ei. Aceasta se numeste “Catedrala Doamnei noastre”, finalizata in 1518 si este cea mai mare din toate tarile de jos. Acum, scriind despre ea, imi pare rau ca n-am incercat sa ma urc in turn.

Odata ce m-am vazut in zona turistica mi-a fost foarte simplu sa vad si restul. M-am luat dupa turisti si am ajuns in piata mare, ceva similar cu cele din Bruxelles si Brugge. Sunt convins ca pe o vreme frumoasa arata impecabil. Cea mai impozanta cladire e primaria , avand in fata o statuie a unui urias, iar toate celelalte laturi sunt ocupate de case lipite cu arhitectura tipic Benelux (daca citeste vreun arhitect, scuzati-mi ignoranta).

Mi-am adus aminte imediat ca ma aflu in Belgia si am remarcat Mossel (zise si Mussels/Moules/Scoici) pe unul din restaurantele din piata. In amintirea mai celebrelor Chez Leon si Leon de Bruxelles n-am putut rezista tentatiei si m-am desfatat cu cea mai mare portie pe care am gasit-o. A doua zi am aflat ca era Chez Leon in Antwerp si n-am stiut , dar data viitoare nu-l ratez cu siguranta.

Dupa masa coasta rupta (sau fisurata sau cum o fi fost ea) a inceput sa doara teribil drept penalizare pentru carat de bagaje si mers pe jos atata timp. Asta a fost semnul ca trebuie sa o iau inapoi spre hotel. Mi-a fost foarte greu sa ma orientez pe harta si am luat-o logic: din piata la vale spre apa, iar cum hotelul era langa port insemna ca trebuia sa merg pe malul apei in directia corecta. Am avut noroc pentru ca am nimerit si directia si am vazut si o fortareata in drumul meu pe care o vazusem prin pliante. S-a dovedit ca era muzeul maritim si parea interesanta, dar bifasem suficiente pentru Antwerp si trebuia sa mai si lucrez.

Asa ca hotel, somn, meeting, tren, avion si inapoi acasa. Acasa unde am gasit o zapada de peste 30 cm, de-aia de nu mai vazusem din copilarie. Nici in momentul in care scriu postul asta nu s-a topit vreun pic.

Related posts:

Primul impact a fost amabilitatea excesiva a personalului Tarom. Sincer n-am vazut niciodata atatea zambete pe fetele angajatilor Tarom, se pare ca noua directoare a schimbat niste reguli si i-a pus sa renunte la sictirul cu care ne obisnuisera. La fel si revistele din avion editate de Tarom, nu mai sunt zeci de pagini plicticoase despre cate vreun sculptor semi-obscur sau vreun popa, ci s-au aliniat la nivelul celorlalte reviste ale companiilor aeriene. Bravo cui a facut schimbarile!

Am ajuns la Madrid. Nu fusesem niciodata inainte si in prisma evenimentelor nefericite dinaintea plecarii nici n-am avut timp sa ma documentez prea mult. Aveam impresia de un oras mare (doar e capitala), puternic industrializat, posibil aglomerat si nesigur. Total gresit!

In primul rand au un aeroport superb, Barajas. Il situez in capul listei, langa Munich, si desi voiam sa il clasez inaintea celui din Munich, imi dau totusi seama ca oricat nu-mi plac mie nemtii, cel din Munich e mai eficient. Terminalele celui din Madrid au o arhitectura foarte moderna, sub forma de cochilie de scoica, fiecare in cate o culoare, sunt extrem de spatioase, curate si aerisite. Cu toate astea in terminalul unde am ajuns nu exista iesire, asa ca a trebuit sa mergem pana la capatul lui, sa coboram la subsol, sa luam un tren de aeroport, sa ajungem in terminalul 2 (parca) si de acolo sa ne luam bagajele. Cam peste mana dar in nici un caz urat sau prost gandit ca in cazul italienilor.

Taken from Flickr, http://www.flickr.com/photos/lowfatbrains/99400198/

La iesire cea mai mare coada de taxiuri pe care am vazut-o vreodata, insa foarte civilizat si rapid (nu era nimeni la iesire cu “un taxi ieftin domnu’?”). Bineinteles ca a venit un cocalar roman si s-a bagat in fata tututor celor care isi asteptau randul la taxi, insa am fost foarte fericit cand cel care plasa oamenii la taxiuri (si traducea, pentru ca doar foarte putini soferi stiu engleza) l-a vazut si l-a trimis la rand.

In drumul spre hotel mi-am adus aminte de ce Spania imi place cel mai mult pana acum: autostrada eleganta, spatii vaste, ai sentimentul ca poti respira, oameni calzi, cateva claxoane sa imi aduca aminte de casa… Am ramas impresionat de cele vreo 2 porti de intrare in oras pe langa care am trecut si care iti aduc aminte ce mare imperiu a fost odata. Au benzi speciale de taxi si autobuz care mai fluidizeaza un pic traficul.

Hotelul, Melia Princesa, este unul din cele mai calde hoteluri unde am stat vreodata. In centrul orasului, la cateva sute de metri de palatul regelui, macare foarte buna (n-am iesit din hotel in prima zi), iar camera extrem de functionala. Stiam de la Gabi de hotel si ii dau dreptate in totalitate. Fiecare lucru din camera este la locul lui: masa de lucru din sticla pentru a disipa caldura laptopului, scaun foarte comod, wi-fi si net pe cablu gratis, comoda pentru bagaj accesibila si din hol si din baie, lumini de veghe in noptiere cu posibilitatea de a le schimba culoarea, etc. Cu alte cuvinte un loc deosebit pentru a lucra si un loc in care m-am simtit bine cele 16-20 de ore cat am stat.

Cum ziceam, desi ma simt extraordinar in Spania nu avut starea necesara pentru a iesi din hotel in prima zi, insa cu siguranta voi mai vizita Madridul. Este un oras extraordinar, total diferit de perceptia mea de oras industrial.

A doua zi dimineata am plecat catre sediul Oracle, situat la 15 km de Madrid, ocazie cu care am vazut pe sensul opus cea mai lunga coada de masini, pentru care chiar si Bucurestiul ar fi invidios. Cred ca erau masini insirate pe cel putin 5km de autostrada.

La workshop am avut numai spanioli pur-sange, relaxati, simpatici si prietenosi. Am reusit sa termin munca de doua zile doar intr-o singura zi si drept urmare am avut posibilitatea de a pleca acasa cu o zi mai devreme. Cu ajutorul tuturor am reusit sa imi schimb biletul, sa ajung extrem de rapid la hotel pentru check-out si a-mi ridica bagajul si, cel mai important, am prins si avionul. Trebuie sa remarc inca o data hotelul pentru ca au fost de acord sa nu imi taxeze si a doua noapte de cazare, desi am facut checkoutul la ora 17:30.

In taxi de la hotel la aeroport a fost singurul moment cand am rasuflat usurat si am scos aparatul pentru a face niste poze:

Cam asta a fost Madridul. Un oras exceptional, pe care nu am apucat sa il vizitez cum trebuie, dar in care cu siguranta vreau sa ma intorc si in care aproape sigur m-as putea integra. Faptul ca sunt atatia “capsunari” acolo cred ca se datoreaza si faptului ca romanii se integreaza foarte usor in Spania.

Related posts:

Lasand preturile deoparte, face bine si la psihic sa vezi din cand in cand unde se fac banii si unde se da ora exacta in IT. Am ales aceleasi zboruri ca anul trecut, cu KLM, din simplul motiv ca n-are rost sa schimb ceva care a mers bine.

Si intr-adevar a mers bine si anul asta si iata-ma in Belmont, California. Urmeaza impresii despre San Francisco si Sillicon Valley.

Transportul de la aeroport este impecabil. Si daca tot vorbim de aeroport, este cel mai tare aeroport din Europa dupa parerea mea. Totul pus la punct, aerisit, clar, curat, self check-in, amabili, punctuali. Pentru a merge in oras ai la dispozite taxiurile (toate sunt Mercedes, cu cateva mici exceptii), S-Bahn (tren-metrou) si autobuzul Lufthansa. Am luat autobuzul pentru ca avea statie fix langa hotelul meu iar cu S-Bahn-ul ar fi trebuit sa schimb de cateva ori si n-aveam chef sa trag de bagaj.

Contrar fata de Nairobi, aici te poti plimba in relativa siguranta in orice moment din zi si din noapte. Spun relativa pentru ca in zonele non-turistice nu sunt oameni nici noaptea dar nici ziua. O sa revin la subiectul asta. In orice caz, exceptand cativa romani care strangeau fonduri pentru copii saraci in centrul orasului, nu m-a abordat nimeni.

Desi am fost de mai multe ori in Munchen, din lipsa de timp n-am vizitat decat Marienplatz. Si acum m-am dus glont tot acolo. Era targul de Craciun in toata zona pietonala si arata cu adevarat extraordinar. Poate daca n-ar fi plouat era chiar mai frumos. Totul luminat uniform, fara chestii care nu se integrau in decorul general, o gramada de chioscuri la fel in care se vindeau suveniruri mai mult sau mai putin kitch-oase, mai mult sau mai putin scumpe, carnati, clatite, vin fiert… Cu vinul fiert este foarte interesant, toata lumea bea din cani pentru care platesc garantie. In felul asta se asigura si ca piata ramane curata si clientul e bucuros ca bea civilizat vin din cana. Oricum asa puzderie de lume mai rar am vazut intr-un obiectiv turistic, pur si simplu te calcai in picioare pentru nimic concret.

Dupa turul de onoare al pietei si a zonei pietonale (si pozele de rigoare) m-am indreptat catre un alt punct de reper al meu in Munchen, si anume beraria Hofbrauhaus. Prima oara am fost acolo acum 8 ani cred si de atunci de fiecare data cand sunt in oras merg acolo. Au fost dati in care am mancat in fiecare seara numai la Hofbrauhaus, ba chiar si cand schimb in aeroport mananc la Hofbrauhaus-ul de acolo din melancolie. Dar revenind la cel din centru, nu mancarea este cea care te atrage, ci atmosfera. Chiar este atmosfera germana, cred ca toti stau ca mutii ziua si se dezlantuie seara la berarie. Pe o suprafata enorma sunt insirate mese de lemn, scaune de lemn, in mijloc o orchestra care canta melodii bavareze, se serveste in principal bere la halba de 1L si se mananca mancare grea. Si nu e foarte scump comparativ cu celelalte restaurante.

Dupa partea de turism a trebuit sa ma duc si la client timp de 2 zile, undeva in zona industriala a Munchen-ului, o suburbie al carei nume nu l-am retinut. Este un nume de-ala lung nemtesc pe care nu poti sa il retii si nici nu poti sa il scrii daca ti-l dicteaza cineva. Ei bine, aici mi-am confirmat parerile mele despre nemti. Adica am fost de peste 10 ori dar nu m-am gandit niciodata atat la urmatoarea chestie: cand astia lucreaza nici nu-ti dai seama ca cineva respira acolo. In zona aia era spre exemplu un sediu destul de mare Microsoft spre exemplu, vreo 6 cladiri ale lor si probabil peste 1500 de angajati. Spre deosebire de sediul nostru din Bucuresti, unde lumea misuna in permanenta, e tot o activitate, la astia zici ca treceai pe langa un sanatoriu. Eu ajungeam dupa ce se incepea serviciul si mergeam o bucata pe jos. In drumul meu nu ma intalneam cu nici o fiinta omeneasca, cu nici o masina si nici in jurul sediilor nu era nimeni., cu toate ca parcarile erau pline. La fel si la client: tot sediul plin insa de afara ziceai ca e o cladire parasita. In sediu fiecare la biroul lui, muncea acolo in tacere, nici nu se observa. Din nou comparatie cu noi: nu tu bisericute, nu tu o barfa la cafea, nu intarziati, nu oameni in fata cladirii la fumat, nu muzica la birou, nu vorbit tare. Pur si simplu niste oameni goi.
In zonele rezidentiale pustiu si tacere dimineata, in cursul zilei, seara si noaptea. Oamenii sunt prea ocupati sa faca bani in timpul zilei ca sa nu foloseasca statul acasa pentru dormit si atat. Din nou comparatia cu Bucurestiul este inevitabila.

Sa ne fie clar: ii admir pe nemti pentru ceea ce fac si ce sunt, insa nu ii invidiez deloc. Cred ca daca as trai acolo m-as urca pe pereti sau as lua-o razna. E totul mult prea linistit. Vorba unui bun prieten: “parca sta sa se intample o catastrofa”. La fel si cu copiii, acum ca sunt in tema: nu au nici o treaba cu ei, am vazut copii pe ploaie in carucior, am vazut copii sugari foarte dezbracati pentru vremea de afara, am vazut copii pe care nu i-au bagat parintii in seama un drum intreg cu metroul, copii care plangeau si li se indesa o suzeta in gura si gata.

Concluzia a tras-o cineva drag mie: “astia sunt mai tristi ca noi“. Punct.

Related posts: