Deplasarea la Madrid a inceput cu stangul. In seara dinaintea plecarii am aflat de un deces in familie si oricat de mult am incercat sa schimb biletul sau sa renunt, nu a fost posibil. Asa ca dimineata la ora 5 plecam spre aeroport cu inima stransa si cu gandul acasa… dar ce sa faci, asta e viata intr-o multinationala unde nu sta nimeni sa isi bata capul cu problemele tale personale.
Primul impact a fost amabilitatea excesiva a personalului Tarom. Sincer n-am vazut niciodata atatea zambete pe fetele angajatilor Tarom, se pare ca noua directoare a schimbat niste reguli si i-a pus sa renunte la sictirul cu care ne obisnuisera. La fel si revistele din avion editate de Tarom, nu mai sunt zeci de pagini plicticoase despre cate vreun sculptor semi-obscur sau vreun popa, ci s-au aliniat la nivelul celorlalte reviste ale companiilor aeriene. Bravo cui a facut schimbarile!
Am ajuns la Madrid. Nu fusesem niciodata inainte si in prisma evenimentelor nefericite dinaintea plecarii nici n-am avut timp sa ma documentez prea mult. Aveam impresia de un oras mare (doar e capitala), puternic industrializat, posibil aglomerat si nesigur. Total gresit!
Read the rest of this entry »
Entries (RSS)